Azi mi-am dat seama de un lucru la care nu m-am gandit niciodata, frumusetea nu are varsta. Eram in tramvaiul 41, ma intorceam de la meditatii , in fata mea a urcat o doamna  care presupun ca avea in jur de  75-77 ani ,dar in ciuda varstei pot spune ca femeie cu un chip mai fumos nu am vazut , fata mica si rotunda foarte putin alungita, buzele subtiri care in ciuda varstie inca erau rosi, si niste ochii albastri absolut superbi, Am admirat frumusetea acelei femei ce aparent parea atat de simpla timp de 2-3 minute incontinuu, la un moment dat s-a intors spre mine ma vazut ca ma uitam atent la ea si mi-a zambit privindu-ma foarte cald
 Eu personal recunosc, am o mare slabiciune pentru persoanele cu ochii albastri dar si pentru fumusete in general , dar nu frumusetea 'masca' nu acea frumusete care cred unele ca o vor avea daca se dau cu 5 kg de fond de ten si inca 2 de pudra si dupa niste rimel frad si un ruj roz tipator, nu ,aceea nu este frumusete, din punctul meu de vedere este neincredere in propria persoana si incercarea de a-si ascunde propria frumusete. ma refer la frumusetea naturala , ochii aceia calzi , zambetul dulce si chipul curat.
   Acea femeie ma facut sa ma gandesc mai in detaliu ce inseamna cu adevarat frumusetea, de 3 ore doar acei ochi mari si albastri m-au privit cu atata caldura ii am in cap sau "pe retina" cum mai spun unii.