Cand ai pe cineva langa tine si nu stii sa apreciezi realizezi ce greu iti e fara el abea cand il pierzim relizezi ce mult lipseste acel cineva care zi de zi iti zambea si te iubea. Dar asa suntem toti , nu apreciem nimic pana nu ramanem fara....si de ce se intampla asa? pentru ca tot timpul ne gandim la ceea ce ne lipseste dar rareori sau mai bine zis niciodata la ceea sau pe cine avem langa noi. Cand a fost ultima data cand i-ai zis celui mai bun prieten cat inseamna pentru tine sau cand a fost ultima data cand te-ai dus la bunici/parinti si i-ai strans in brate ca sa le arati cat apreciezi tot ceea ce fac pentru tine?

    Pentru o secunda gandeste-te cate ai tu in comparatie cu altii , sunt convinsa ca in clipa asta te gandesti la cei ce au mai multe ca tine si la ce nu ai tu in comparatie cu ei ,poate ca asta e problema mereu ne demoralizam singuri prin comparatii , dar copilul acela pe care l-ai vazut cersind pe strada, murdar , cu hainele rupte di flamand ,pe care l-ai ignorat complet , ce sa mai zica? el ar da orice sa aiba viata ta ,o casa ,o familie , haine , mancare , un calculator , un telefon , bani de buzunar , acestea sunt  doar un vis pentru el cum poate tu visezi la un palat in Dubai si nu stiu ce masina de fite, dar pentru tine acelea sunt lucruri banale , pe care le ai si tot nu iti sunt de ajuns.....